joi, 30 iunie 2011

Obsesie


Acum , se compune o obsesie .
Pentru ce?
Nici ea nu stie ,
caci nu are deloc imaginatie .

Ii e dor de tot .
De aer , de lumina , de sunete !
Se vede din nou ,
dar nu este prezenta .

A inceput cu putin .
Acum e din ce in ce mai puternic.
Ce o face sa simta asta ?
Cine ?

Se misca nesigura pe ea ,
triseaza .
Nu gaseste raspunsul.
Ramane capturata de obsesie .

miercuri, 29 iunie 2011

Doar . . .sper

  
  Dupa o zi in care ploaia nu s-a oprit mai deloc , intr-un sfarsit a iesit soarele . Plictiseala ne omoara pe toate ! Am zis sa iesim afara ! Zis si facut !  Cu o multime de nebunii de-ale noastre am reusit sa alungam plictiseala . Am cantat in ploaie ( Singing in the rain -pt Roman) , ne-am citit mesajele , am facut exercitii , poze , am descoperit ca suntem "gheite" si mi-au umplut capul de Skins ( paote incep sa ma uit si eu ) . Dar a fost frumos . Merci Roman pt titlu , Ciki pt zambet ! 

marți, 28 iunie 2011

Je me souviens de . . . l'été 2o1o


Je me souviens de ma soeur
qui me rend fou toute la journee . 
Je me souviens de ciu-ciu .
Je me souviens d'un homme
a partir de la quell j'acheter mais bouilli .
Je me souviens de "Mi-e dor sa ma unde-un val".
Je me souviens que un enfant fait châteaux de sable.
Je me souviens que j'endormi
quand je lis un livre ennuyeux . 
Je me souviens que un ancien contrôleur vérifié le billet.
Je me souviens d'un poison grillé
que j'ai beaucoup aime .

Cultivatori de vise

O dupa-amiaza de luni , pofta nebuna , dor de fructele copilariei , dudele . Chiar daca eram murdari peste tot , nu ne-a interesat . Gustul lor si placerea de "a fura" erau mai presus !



Noaptea


 ... Noaptea , femeia cea mai eleganta , plina de mister , care ascunde intr-un colt lumina . Cad stele , luna le pazeste . Usoara cadere provoaca nostalgie , romantism . Am cautat mult timp esenta noptii si am gasit-o . Iei stele si le lipesti peste tot . Asa dai nastere luminii in noapte . Rupi fragmente din ea si provoci exuberanta . O hranesti cu saruturi pe la colt de strada si ii intaresti romantismul . Urci usor catre ea si dai numai de indragosti pierduti in intunericul ei , de oameni care nu-si stiu rostul , de timpul care trece foarte incet . Te indragostesti de ea ! O vezi cu alti ochi ! 
  Hoinaresti pe strazi , te abati la tot felul de prostii , uneori ti-e chiar frica , foarte frica . Vara noaptea iti ofera totul ! Traiesti minunate povesti , gasesti la tot pasul iubire . Iarna iti ofera nenumarate batalii cu zapada . Toamna iti creaza nostalgie , te pune pe ganduri . Primavara te transforma in personaje din povesti .
  Noaptea e neputinta noastra , e calea spre ceea ce nu stim pana in acel moment . In mijloc de noapte nu realizezi diferenta dintre dragoste si obsesie , pentru ca oricum ramai treaz .

" Noaptea este frumos sa crezi in lumina ! " , E. Rostand

luni, 27 iunie 2011

Strop de speranta


 De ce mereu spunem "Speranta moare ultima ! " ? Nu avem destula putere sa ne folosim doar de ceea ce avem , de ceea ce putem face noi ? Poate ca nici nu ne dam seama cat de important e un strop , un picur de ploaie , un zambet aruncat cuiva , o ultima speranta . Suntem intr-un continuu joc cu noi . Plecari lungi , timp putin , senzatii care mai de care mai frumoase , imbulzeala de sentimente . Acesta este jocul nostru ! 
 Dar timpul nu e infinit ! De cele mai multe ori e surd la cerintele noastre . Ne furisam peste tot , sarim dintr-un vis in altul si tot timpul dam de speranta ! Ne invartim intr-un univers colorat si nu stim sa-l pretuim . . .  si din nou ne ramane speranta .
 Strop de speranta , cum de ai atata putere ? Cum de nu obosesti niciodata ? 
  

Vise zugravite


Sclipiri in ochi ,
lumi nemaintalnite pana atunci .
Nu trebuie sa te gasesti ,
e de ajuns sa inchizi ochii .

Lumea ti se ofera .
Culori ,sunete si praf !
Le simti racoarea
ce te cutremura .

Ochii tai inocenti creeaza litere .
Gandurile tale joaca piese de teatru .
Zambetul tau daruieste fericire .
Tu esti tot , tu faci tot !

Le prinzi in palme 
si le dai viata !

duminică, 26 iunie 2011

Concurs cu ganduri


Ce imi lipseste ?
Ma intreb de cateva minute .
Ma tot gandesc
si nu-mi dau seama .

Culeg cateva amintiri
si realizez ce era .
Undeva il zaream ,
dar nu stiam unde .

Azi vreau sa-l vad ,
dar nu-l gasesc !
Ganduri ma framanta .
Tac .

In mine creste iubire .
L-am gasit !
Ma linistesc si privesc in gol .
Te vad !

Good morning , sunshine !


Cautata de razele Soarelui ,
ascunsa sub un cer senin
astept sa rasara .
Mi-e dor .

Imi imaginez ca trecerea timpului
ma completeaza .
Zambesc
si  inchid ochii .

Ma uit in jur si vad tot .
Prind o raza de Soare
si o pun la loc sigur ;
Am nevoie de ea.

Cu un zambet imprastii iluzii .
Lumina e prea puternica 
si nu mai rezist .
Ma risipesc . . .

sâmbătă, 25 iunie 2011

Destul


Fa-ma sa uit neuitarea !
Sa-mi plec capul
si sa nu simt nimic.
Absolut nimic.

Sa trec pe sub aer ,
sa-mi impletesc parul ,
sa rup cuvinte ,
Destul !

Trecerea timpului e 
pentru mine , infinit .
Eu raman definitiv asa ,
cuprinsa de dragoste.

vineri, 24 iunie 2011

Ciocolata


M-am visat mancand ciocolata,
Totul de ciocolata era.
In loc de aer respiram ciocolata
In loc de par, ciocolata-mpleteam
Mainile mele erau ciocolata,
Venea cineva si-o manca
Dar crestea indata alta ciocolata,
Alta ciocolata si-o inlocuia.
Eu nu mai vreau ciocolata,
Nici voi sa nu vreti.
Pamantul tot e o ciocolata,
Tara-i o ciocalata, vedeti?
Noi toti suntem ciocolata,
Va veni cineva si ne va manca
Dar va creste indata alta ciocolata,
Va veni cineva si ne va manca,
Va veni cineva, va veni cineva...
Va veni cineva, va veni cine va veni?
Va veni soarele, ne va topi, ne vom unifica
Ciocolata cu ciocolata cu ciocolata etcetera
Va veni soarele, ne va topi, ne vom unifica
Ciocolata cu ciocolata cu ciocolata etcetera
Noi toti suntem ciocolata
Va veni cineva si ne va manca ,
Noi toti suntem ciocolata ! 

                                                                        Ada Milea - Ciocolata

Over the world and far away


Trag aer puternic in piept 
si privesc departe .
Eram purtata pe firul vietii ,
ma jucam cu el . 

Invatam sa privesc .
Era prima mea lectie cu viata .
Departe , prindeam aerul in maini .
Speranta , realitate . . .

Oare mai este acolo ?
Vesnicie , unde esti?!
Dar nu-mi raspunse nimeni . . .
Si plec .

Dor de . . . iarna


Am invatat sa culeg fulgii in palme ,
Sa-i topesc cu caldura mea .
Universul alb imi surade .
Ma topesc . . .

Undeva zaream diferenta .
Era iarna .
Imi intra in suflet , in inima , in tot .
Si am inchis-o undeva !

Acum e departe .
Anotimp al fanteziei ,
ce faci de ma fascniezi ?!... 

“Lasati-ne sa ne indragostim de iarna ! " - Pietro Aretino

miercuri, 22 iunie 2011

Am fluturi in stomac !

"  Un baiat cu haine largi scria bilete de iubire pe furis
   O fata minunata le citea singura pe banca din parc...
  De mana alergau catre liceu, doi bulgari indragostiti
 Fata se topea in bratele lui, baiatul acela . . .  esti TU ! " 


                                 Vama Veche - Buze blonde



marți, 21 iunie 2011

Scrisoare pentru inima

                             "Fara sa gandesc , inima indepartata . . ."


      Corp stingher , 


  As fi vrut sa desenez ceea ce vreau sa scriu . Stiu prea bine cum arata legatura dintre noi , stiu cum zambesti , stiu momentul in care iti intorci privirea spre mine , stiu cum respiri , stiu cum atingi , iti stiu pana si umbra , mereu in miscare . Nu ! Chiar nu e nevoie sa stiu si altceva . Imi e suficient . Imi dau seama de ceea ce esti doar din putin . Te compui din putin , insa insemni mult . Lumi diferite , insa oameni la fel . Suntem diferiti , paraleli uneori , dar ne avem unul pe altul . Evadez din nou din lume si te gasesc langa mine . Imi e de ajuns sa stiu ca auzi vocea mea citind aceasta scrisoare . Fara sa ma uit , imi dau seama ca esti aici . Simt ! 
  Am inceput cu putin , insa acum s-a transformat in ceva imens . Ne miscam atat de siguri pe noi , incat lumea nu face fata la viteza noastra . Intraga lume ne priveste . Captam atentia . 
  Si azi e o zi in care as vrea sa fii aici . Cunosc o altfel de viata . Si cum jocul a inceput , corp stingher , chiar merita sa-l continuam . 
  Rup de oriunde cele doua cuvinte si ti le daruiesc : Te iubesc !


                                                               Ma numesc X . si atat

Joaca


Intuneric , dar totusi lumina .
Eram patru
calatoare pe vant,
Zburam impreuna .

Gandurile si vorbele ni se incalceau ;
radeam fara zgomot.
Rupte din povesti ,
Ascunse departe.

Privelisti tulburate de inocenta ,
Fericire peste tot .
Am deschis ochii si am lasat lumea sa-mi intre in ei ,
Joc cu viata .

Am cunoscut multe feluri de fericire .
Dar cu ele e altfel ,
e cu totul altfel :
Suntem noi . . .

luni, 20 iunie 2011

Let us live forever !

 Soare , munte , cort , foc . Acest sfarsit de saptamana a ajuns sa fie printre preferatele mele . Alaturi de persoanele pe care le iubesc am petrecut momente minunate :  am ras , am inventat cantece , am fost sa inotam la "creanga" , am invatat sa fac cortul , am ascultat sunetul chitarii si ne-am plans de dor . 






joi, 16 iunie 2011

See you soon !



     In sfarsit ! Am asteptat aceasta clipa de mult timp . Astazi mergem in excursie cu clasa , asa ca nu o sa am cand sa postez pe blog , deoarece acolo voi fi ocupata sa privesc focul de tabara , sa o ascult pe Emi cum canta
la chitara , sa ne simtim bine , sa ne bucuram de prima excursie impreuna.
Deci , pana luni  nu am cum sa postez chiar daca vreau . Sper sa avem parte de vreme buna si sa ne distram ! 
Pe curand , simple amprente !

Destin


" Eu am vazut un intreg film : plaja , dimineata , marea agitata , soarele isi arata coltii putin cate putin , bluza mea pe spatele tau , nisipul obosit dupa o noapte lunga ne inconjoara si inca ceva:NOI. "

Adio , bobocie !

  Astazi am trait ultima zi de bobocie . Ma simt ciudat ca nu o sa se mai strige dupa mine "bobocel" pe toate coridoarele scolii si ca nu o sa mai am din nou ocazia sa ma obisnuiesc cu scoala , cu noii colegi , cu profesorii . Aceasta etapa a bobociei a insemnat mult pentru mine si am trait nenumarate clipe frumoase in tot acest timp . Daca as putea da timpul inapoi , as mai vrea sa retraiesc aceste momente . Dar nu pot ! Ma multumesc doar cu amintirile . . . 





Pentru inimi . . .

  Clipelor,opriti-va din goana voastra nebuna.! Priviti in ochii nostri si cititi in lacrimile din ei,bucuria,speranta si tristetea despartirii. Dar nu s-au oprit! Si au zburat pe langa noi nelasandu-ne sa ne mai bucuram de momentele inutile si copilaresti.
 Totul a inceput acum 8 ani. Am fost impinsi in gramada de copii pe care nu-i cunosteam si am inceput sa plangem anii care urmau sa vina.
 A aparut intr-un sfarsit si doamna invatatoare…o femeie frumoasa,plina de viata si mereu atenta la lucrurile simple din jur.Incet,incet,ne-am obisnuit cu zambetul ei.Desi ridicoli de multe ori,am incercat sa fim elevii ideali.Si preocupati cu lucrurile marunte din viata de scolar,am uitat teama si nestiinta cu care am intrat in ea.Asa,zilele au trecut repede si usor.Si anii…s-au scurs si ei,si nu ne-am dat seama ca o etapa s-a terminat.
  Au urmat apoi inca 4 ani plini cu vise,dorinte,sperante,realitate…
Eram deja obisnuiti cu cladirea scolii, mai trebuia doar sa cunoastem profesorii. Ne-a explicat insa cea pe care urma s-o avem ca mama,ca totul va fi bine.Asa a si fost.Lacrimi,surase se aud inca in imaginea asurzitoare a celor 4 ani.Mi-e dor de zilele acelea in care istoria ni se parea inutila,iar urmatoarea zi se dovedea a fi adevarata si chiar spectaculoasa.Ne asemanam de multe ori cu razboinicii viteji si purtam lupte care nu-si aveau rostul,iar apoi incheiam pacea…
 Ora de dirigentie…niciodata plictiseala…intotdeauna primeam o lectie de viata,desi sustineam ca nu avem nevoie.Dar…ca timpul,a trecut si acele ore petrecute impreuna cu cea de la care am invatat atatea.
  “De azi vom face impreuna matematica 4 ani” ,a spus…Au fost insa mult mai putini. Fiecare ora se scurgea pre repede,intiparindu-ne in minte matematica vietii.Profesor,director,nu conta.Nu inceta niciodata sa ne cutremure sufletele cu vorbe intelepte si pure. Poate n-am inteles de fiecare data ceea ce a vrut sa spuna,dar oricum simteam caldura cu care facea lucrurile marunte sa para atat de incredibile.Pe langa vorbe intelepte,cunostiinte si simplitate,domnul professor ne inveselea mereu cu glumele care ne vin adesea in minte.Oricum ar fi fost,am avut atatea sa invatam de la dansul,dar poate n-am reusit sa extragem din seva lui atat cat dorea. Acum insa,au ramas doar teoremele,ecuatiile si problemele simple care ni se pareau complicate de cele mai multe ori.
   Gramatica e limba cu care D-zeu a creat universul. A pus virgulele la locul lor in mare,pe cer si cratima pe pamantul unde sunt miile de litere,de oameni.
 Literatura e doar…o fila din jurnalul lui D-zeu.Ea ne furnizeaza relatura cu realitatea…in ea e arta,e irealul.Aceste elemente le-am invatat la orele lungi de care ne amintim cu drag.Am avut placerea de a avea 2 profesore,perfecte pot zice.Cu prima,am urcat la inaltimile absurdului si am poposit acolo pentru a vedea frumusetea.Eram doar noi …erau doar copiii din noi…A urmat apoi sa avem o alta profesoara,din care ne-am atasat inca din prima zi.La fel de sincera ,de simpla,de speciala…Cu ea am pornit din locul de unde am poposit si am atins varful,norii,inexistabilul.Dar din nou au ramas doar amintiri si versuri si citate din viata cartilor.
“Do you understand what I say?” ,we always heard .And we always agreed. Teacher is our stepmother , I can say. She never made us to feel uncomfortable. When we had a hard hour,she tried to make us happy.She’s special too.I don’t know if the next English hours will be so nice and fantastic like this,but we will always have the memories.
   Nu multe persoane stiu sa se simta bine si sa faca in acelasi timp pe cei din jur sa se simta la fel de bine.O profesoara insa stie. Nu am inteles-o de la inceput,dar cu timpul am invatat sa extragem multe din vorbele ei. Fizica mereu ne incurca,dar iubeam orele.Niciodata nu lipseau zambetele…
Chimia in schimb,avea ceva ce ne atragea;formulele poate sau acele elemente asezate gramada intr-un table,pe care nu credeam ca vom reusi sa le invatam vreodata.Dar am reusit…
 Geografia a fost si ea una din materiile preferate…poate din cauza continutului materiei si a profesoarei.Tehnologia ne-a invatat multe…sa gatim de exemplu si sa mancam totul pana in pauza,caci mirosul imbietor umplea coridorul.
 Biologia- seva vietii…
Religia-intalnirea cu Dumnezeu…
Ed fizica-recreere,distractie,joc…
Muzica-cantecul inimii..
Desenul-arta de a invinge prin culoare…
Latina-nostra grandevus lingua erant.
   Ma intreb cum de au trecut anii? A fost o numaratoare inversa…caci am crescut. Acum,nu  ne putem gandi la altceva decat la ce-a fost.Am vrea sa strigam,sa tipam:” nu mai vrem sa crestem. Nu vrem sa plecam,san e despartim!” Dar timpul e surd la cerintele noastre.
 Evocam trecutul tulbure,in fata amintirilor de copil,si de teama ca nu vom fi recunoscuti zicem cu tristete:”iata cum am fost”
 Secundele,cum vin , se duc,iar clipele traite se insira trist pe ani,parca-s margele…
Pe alocuri mai avem lacrimi.Nu le stergem.Le pastram si incercam sa privim spre rasarit;soarele ne va zambi si,cine stie,poate vom fi fericiti.
Dar totusi,nu vom opri potopul de lacrimi,nu vom opri durerea despartirii,dar…o vom acoperi cu amintiri.
 Vom incerca sa zambim din nou innocent si prosteste,caci: “INCA SUNTEM COPII”

miercuri, 15 iunie 2011

Absurd


Un gand tulburat de prea multe altele ,
Zambet usor pe chip.
Culoare doar in unele obiecte,
Lumina peste tot.

Am zarit in departare rosul.
L-am inteles.
Era prea absurd sa fie singur
intre toate.

Priveam si vedeam in culori
imbulzeala prezenta.
Poate ca era imaginea de care aveam nevoie.
Sau nu.

Am rupt inca o bucata din imagine
Si am aruncat-o inapoi.
Mi-am smuls o alta culoare
Si am dat viata acelui loc.


marți, 14 iunie 2011

Loc etern


Valuri ce se ciocneau de mal ,
Peste tot liniste .
Pescarusi ce zburau deasupra,
Joc cu marea .

Miros puternic de sare,
Peste tot castele de nisip.
Imi aduceam aminte de zilele din trecut,
Ma cuprinsese nostalgia.

Scoici ascunse in nisipul aspru ,
Soare patrunzator.
Nebunie,dor,asteptare ,
Plaja pustie.

Doar noi doi 
Ne plimbam desculti pe plaja ,
Cuprinsi de un dor profund,
Inganati de sunete.

Invitatie la vals

"Stimata dragoste , in care nebunie ne faci tu sa ne gasim placeri?
După un timp, s-a furişat pe poarta inimilor noastre fiinţa unui vals făcut numai din farmec şi nostalgie
Nu cumva dragostea sfărâmase acel echilibru sănătos şi ne cufunda în nebunie ? "

 Mihail Drumes - Invitatie la vals

duminică, 12 iunie 2011

Vise in alb

                                                         
        Paseam usor , valsam .
         Prindeam in maini vantul .
            Incercam sa ma zbat ,
            Dar ma lasam purtata de ganduri .
              Eram coplestita.
           Pe jumatate prezenta , pe jumatate nu
                  Prinsa intr-un vis ,
               Unde jucam rolul principal .
                 Vise in alb . . . 

sâmbătă, 11 iunie 2011

Strigat catre timp



   Luni , 1900 , Paris . Dimineata un soare patrunzator si liniste pe strada . Mai aveam de stat doar cateva zile . Dar timpul alerga intr-o fuga teribila . Ii spuneam sa se opreasca , insa era surd la cerintele mele . Incercam sa strig , dar vedeam ca nu ma intelege . Am ajuns chiar sa-l implor sa stea in loc . Aveam nevoie de o pauza bine meritata , de cateva minunte de respiratie . Ma sufocam de mine , de tot ceea ce era in jurul meu.  Si nu spun tot. 
Alergam , dar fara sa stiu exact unde . Dadeam peste locuri si oameni pe care nu i-am mai vazut pana atunci . "Unde am ajuns ?" Insa nimeni nu-mi raspundea . . .
   Implor din nou timpul sa stea in loc . Am inchis ochii si am asteptat . Nu s-a intamplat nimic , decat ca mi-am apropiat pleoapele una de cealalta . Vroiam sa strig , dar am observat ca nu am glas . Era mult prea mult pentru mine . Cum pot sa fac ceva ce nu pot sa fac ?
   Pe jumatate prezenta , imi dadeam seama ca am facut ceva gresit . Nu-i pot cere timpului sa stea in loc. Daca vrei sa stii adevarul , sunt complet pierduta  . Pierduta in prea multe secunde , in prea multe lucruri . Am nevoie de o pauza . Nu timpul e de vina . EU sunt !
   Complet ametita de ganduri , realizez ca timpul este infinit , ca are rostul lui , ca totul are sens . . . 

vineri, 10 iunie 2011

Liniste , furtuna

“Ai 12 ani si citesti o poezie din care nu intelegi mai nimic. Pare tragica. Si plangi. Citesti cu voce tare ca un actor si plangi, nu-i mare lucru. Stai in fata oglinzii, ridici ochii, te uiti la tine. Ai fata acoperita cu pudra, pleoapele albastre, buzele maro, obrajii fardati cu un rosu stins. Frumusetea ta n-are varsta ta. Reciti cu voce tare, cu pauze, tii o grisina in mana, ca pe o tigara. Citesti inainte, te impesioneaza ce spui pentru ca o spui tu acolo, in oglinda. Lasi cartea deoparte. Un clovn fardat, cu lacrimi pe obraz, se uita la tine. Copil patetic. Sentimentele imprumutate te intimideaza, iti dau apa la moara, le imiti asa de bine ca aproape ca suferi de durerea altcuiva. Te uiti cum plangi si plangi si mai tare. Lacrimile mele ma acopera, hohotul rezoneaza in cap si torace, coardele vocale vibreaza. Un mieunat prelung te face sa te topesti de mila pentru tine. De mila si de sila. Apoi te opresti brusc. Si nu mai intelegi nimic ."


                                     Simona Popescu -Exuvii

joi, 9 iunie 2011

It's something unpredictable . . .

"Dragi" X si Y ,


   Nu-mi sta in fire sa fiu asa , insa nu am altceva de ales . Voi imi creati aceasta stare ... Nu stiu cum sa va spun , dar chiar nu am nevoie de nicio privire aruncata din obligatie , de niciun salut ( si ala spus asa , fara voia voastra ) , de nicio vorba, cuvant venit din partea voastra .
   Asta sunt eu . Multe , altele ... Insa cu mine e altfel . Chiar daca voi nu intelegeti . Lacrimi , tristete , insa o urma de fericire ascuna in coltul gurii . Macar atat imi ramane .
   Am invatat sa ingor . E de 1000 de ori mai bine asa . Va invidiez , insa invidia mea nu are pic de rautate . Tineam la voi . DA ! Vorbesc la trecut . Voi sunteti ultimele fiinte care ar putea sa inteleaga ce e cu mine .
   Cu asta am spus tot ...