miercuri, 30 noiembrie 2011

Cortina

" Iubesc toamna . O iubesc datorita ganditoarelor ei parfumuri . "

Orele se scurg rapid si frunze cad pe jos .
Privesc spre ziua de ieri .
Inca era toamna , inca era parfum .
Ce i-as fi putut cere ? 

Azi ma leg la ochi cu ultima ei zi .
Deja mi-e dor de vantul firav
ce-mi impletea parul .
Mi-e dor de tine , toamna !

Zambesc spre toamna ce are sa vina .
Pana atunci invat sa astept .

Am zarit picuri cazand 
si mi-am amintit cum sclipeai !
Era toamna , 
eu tremuram .

Lasandu-ma pe mine in urma lor...

Nu e usor nu e nici greu
Sa incerci acum sa te intorci din drum
Poate ca eu cu sufletul meu
As avea atat de multe sa iti spun
Insa ochii tai se vor pierde in noapte
Lasandu-ma pe mine in urma lor
Stiu ca ochii tai vor fi doua soapte
Si mi-e foarte dor,mi-e tare dor de ei

Vreau sa simt caldura ta cand noaptea va veni
Doar stelele sa stie ca ai sosit
Parul tau va fi iar ud de roua in zori de zi
Si as vrea sa pot sa-ti spun "Bine’ai venit ! "
Insa ochii tai se vor pierde in noapte
Lasandu-ma pe mine in urma lor
Stiu ca ochii tai vor fi doua soapte
Si mi-e foarte dor,mi-e tare dor de ei
Insa ochii tai se vor pierde in noapte
Lasandu-ma pe mine in urma lor
Stiu ca ochii tai vor fi doua soapte
Si mi-e foarte dor,mi-e tare dor de eï!!!!!


                                    Holograf - Ochii tai

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Sete de alb , sete de zapada !

 . . . Un ceai fierbinte langa mine , stateam plictisita citind . Trag perdeaua si ochii inca nu-mi pot a crede ce au vazut . Afara ninge ! E prima zapada si ma bucur precum un copil mic !  
 Tocmai a cazut prima zapada . Ninge ca in povesti . Fulgii gratiosi de zapada se irosesc ; ii prind in maini . Imi era dor . . .


Prima zapada

joi, 17 noiembrie 2011

De unde sunt eu ?

Sunt din copilaria mea . . .

Lasati ploaia !


Lasati ploaia sa ma imbratiseze de la tample pana la glezne ,
Iubitii mei , priviti dansul acesta nou , nou , nou ,
Noaptea-si ascunde ca pe-o patima vantul in bezne ,
Dansului meu i-e vantul ecou .

De franghiile ploii ma catar , ma leg , ma apuc
Sa fac legatura-ntre voi si-ntre stele .
Stiu , voi iubiti parul meu grav si nauc ,
Voua va plac flacarile tamplelor mele .

Priviti pana o sa vi se atinga privirea de vant
Bratele mele ca niste fulgere vii , jucause -
Ochii mei n-au catat niciodata-n pamant ,
Gleznele mele n-au purtat niciodata catuse !

Lasati ploaia sa ma imbratiseze si destrame-ma vantul ,
Iubiti-mi liberul dans fluturat peste voi -
Genunchii mei n-au sarutat niciodata pamantul ,
Parul meu nu s-a zbatut niciodata-n noroi !

                                     Ana Blandiana - Dans in ploaie

luni, 14 noiembrie 2011

Visez . . .

" Copilul si Durerea stau imbratisati
Doar ochii lui respira inca si inca sunt curati . . . "

Pierdut intre medicamente , retete , 
chestii de doctori , tresar !
Nimeni nu mai stie ce e cu mine ,
 cum o mai duc , daca mai zambesc .
Doar vantul imi mai e prieten . . .
Ma ascund de el , se ascunde de mine ,
uneori ma si dobara .
Nu ! Nu e rau . . . 
Vreau sa fiu din nou print ! 
Sa calaresc , sa prind oamenii rai ,
sa ma trezesc inaintea Soarelui .
Ma doare Durerea !
Deodata inchid ochii . 
Ii spun mamei ca vreau sa fiu EU !
Imi spune ca nu se mai poate ,
ca am fost invins de zmeul cel rau .
Eu nu o cred ! Vreau sa caut lumina !
Ma imbratiseaza si ma saruta plangand . 
Nu stiu ce e cu ea .
Inchid iar ochii .
Ma trezesc pe un pat tare , legat de o chestie cu 
o substanta transparenta .
E apa vie ! , imi spun .
Eram inconjurat de domni imbracati in alb .
O vad pe mama . O chem la mine .
Ea nu ma aude . . .
Vine incet catre mine si-mi mangaie usor capul .
As vrea sa o strang tare in brate .
Ce e cu mine ?
Sunt print , trebuie sa lupt !
Aud un sunet subtire indelung .
Mama plange si mai tare .
Visez . . . sau nu ?

Se revarsa .

Iubesc soarele printre copaci !

Astazi , dimineta de toamna .
Simteam frigul atat de tare ,
incat eram imbracata in el .
E toamna , mi-e frig !

Si cerul legat strans cu o esarfa
imi daruieste soarele !
Cand e la rasarit ,
parca valseaza cu noua lume .

Il privesc si crengile
il picteaza intr-un tablou :
Toamna
eu
Soare .

miercuri, 9 noiembrie 2011

Povesti nemuritoare


Orchestra incepu cu-o indignare gratioasa
Salonul alb visa cu roze albe --
Un vals de voaluri albe . . .
Spatiu , infinit , de-o tristete armonioasa . . .

In aurora plina de vioare ,
Balul alb s-a resfirat pe intinsele carari --
Cantau clare sarutari . . .
Larg , miniatura de vremuri viitoare . . .

                                                   George Bacovia , Alb

marți, 8 noiembrie 2011

Sentiment tulbure . . .

  Priveam spre o contopire a noptii cu ziua ce avea sa vina . Imi crapa privirea de culorile puternice ce se inchideau tot mai mult . Reuseam sa-mi iau mana si sa mi-o duc la ochi . Doamne , ce mult iubeam apusurile ! Acolo era timpul in care uitam culorile si imi lasam pur si simplu privirea sa alunce . Anotimpul  nostru ERA primavara . Acum nu mai e niciunul . Intors intr-un alt univers , eu departe . Vorbeam cu mine despre dragoste , apoi ma intorceam din nou in noapte . Adorm . . .


 Ma trezesc . O lipsa de interes atat de puternica , incat o simteam in mine . Acum cateva ore eram in noapte , visand la dragoste . Sufletul mi se scurge incet , incet . . .  Strang pumnii ca sa nu izbucnesc in plans . Ma intind pe spate si numar in gand .  Urmeaza cateva zile in care nu vreau sa stiu de toamna , chiar si de... pimavara pe care o iubeam candva . In ultimele numere , vad 2 . Pe atunci era 2 . Contiui sa numar . Apoi adorm din nou .

duminică, 6 noiembrie 2011

Dar nici el n-are somn


Cand ne-am zarit , aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor , indiferenti si goi ,
pe care-o lasa sa-l strabata .

Oh , ne-am zvarlit , strigandu-ne pe nume ,
unul spre celalalt , si atat de iute ,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre ,
si ora , lovita , se sparse-n minute .

As fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei , intrecut 
cu mortile-i nerepetate .
Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut .

                                 N. Stanescu , Imbratisare

vineri, 4 noiembrie 2011

Azi , vineri .

" Copil patetic . Sentimentele imprumutate te intimideaza , iti dau apa la moara , le imiti asa de bine , ca (aproape) suferi de durerea altcuiva . Te uiti cum plangi si mai tare . Apoi te opresti brusc . Si nu mai intelegi nimic . 
 Mai mult nu vreau sa spun . Atat doar ca lucrurile astea ma innebuneau . "
 

marți, 1 noiembrie 2011

Era un timp

▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩۞۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬­▬▬
"Si noapte si zi , gandirea e privire ."

E deja noiembrie , iar eu nu am privit inca Toamna .
Nu am privit-o ! Am simtit-o prea mult , poate .
Ce vrei ? De mult scriu . . .
Iar toamna mi-e muza , mi-e martor .

E noiembrie si ploua . Aud doar picuri in intreg corpul  .
Si vreau sa fac liniste ! E Toamna ! Nu o pot opri . 
Ce vrei ? Doar e toamna . . .
Si scrisul mi-e greu , ma apasa . 

E noiembire si Toamna dispare . Raman doar eu .
Pe vremea cand o intelegeam , ploua .
Ce vrei ? Nu mai am inspiratie . . .
Tot ce eram , eram doar corp patat de scris si toamna .