Eu , om

Eu sunt creatura menita sa fie iubita , nu inteleasa .
As dori sa stiu de ce nu zambesc toti oamenii ,
Aud fosnetul aripilor unei pasari in zbor ,
Vad cativa nori care acopera cerul , 
Vreau sa culeg cateva flori , mi-e dor ,
Eu sunt creatura menita sa fie iubita , nu inteleasa .


Ma prefac ca nu vreau sa repet trecutul ,
Simt ca nu ma mai pot juca atat de mult cu mine ,
Ating realitatea prin bataile inimii ,
Ma ingrijoreaza ca avem prea putine cuvinte pentru a spune ceea ce gandim ,
Plang caci imi este greu , foarte greu sa uit ,
Eu sunt creatura menita sa fie iubita , nu inteleasa .


Stiu ca nu trebuie sa ma tem de ce urmeaza ,
Spun ca exista doua momente pentru mine : acum si pentru totdeauna ,
Visez la o ora de inot in apa marii ,
Ma straduiesc sa-i inteleg pe oameni ,
Sper ca am sa dansez vreodata in ploaie ,
Eu sunt creatura menita sa fie iubita , nu inteleasa .

Astenie

 Stiu sigur ca ai iubit ! Da , da , tu ! Nu te mai intreba cine , pentru ca stii prea bine !  Stiu si ca ti-e dor de momentele in care ameteam impreuna . Nu te mai minti singur , te rog . Te intrebi de ce ? Iti spun eu . Pentru ca vrei sa faci asta , insa ti-e frica de tine . Da  , da , de tine ! . . . 

   mainii mele ii lipsesc jocurile cu parul tau .

  si umbra ta era a mea oricand

  si glasul tau era si-al meu

  si ochii tai erau ai mei

  doar inima ramanea la tine .

  eram o corabie care calatorea in nestire .

  calatoream printre noi , printre ei , ele...

  doar un sfert din noi iubea pamantul 

  restul ,

  avea nevoie de dragoste .

  iti aduci aminte cand vroiai sa ma strangi in brate ?

  cand vroiai sa te iubesc 

  sau cand nu primeai dragoste deloc .

  eram simple jucarii ale propriilor noastre ganduri .

  cand am stat prima data in fata ta ,

  ma temeam de distanta dintre noi .

  si aerul tau era al meu

  si gandul ta era al meu 

  si tu ... erai al meu .

remember...

 Parfumul tău, tot îl mai simt cu nara dreaptă, deşi stânga pare că l-a uitat. Vocea ta încă o mai aud cu urechea dreaptă, deşi stânga nu mai ştie cine eşti. Te zăresc adesea în dreapta mea, deşi niciodată nu eşti acolo...