duminică, 3 februarie 2013

unde ai fost?


Vreau să fiu marea ta, să ne (re)naștem din valurile ce se izbesc de țărm;
trupurile noastre să fie imperfecte în lumina dezorientată a dimineții.
Singura legătură dintre noi să fie apa dulce-sărată a mării,
iar noi să ne iubim, să ne iubim, să ne iubim.

Am visat într-o noapte de iulie cum îmi citeai versuri egale în măsură.
Mă sărutai cu rimele lor, iar când furtuna se apropia îmi închideai ochii.
Dansam împreună pe sunetul pe care nici măcar nu-l auzeam;
Te zăream în dreapta mea, deși niciodată nu erai lângă mine.

Am aflat că vântul care-mi șterge urmele de pași din nisip, ești chiar tu.
Ochii mei n-au căutat în urma mea, gândul meu nu a purtat niciodată trecutul pe umeri.
Priveam spre o contopire a noastră cu ecoul surd al mării;
Însă noi, dragul meu, nu ne-am întâlnit niciodată...